Dictionar

alpigen

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT alpigenus
2. FR alpigène
3. EN alpigene
4. DE alpigen
5. RU aльпиrенный
6. HU havasról származó
 

alpin

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT alpinus; alpester; alpestris; alpicolus
2. FR alpin; alpestre; alpicole
3. EN alpine; alpicolous
4. DE alpenwohnend; alpin
5. RU aльпийский; высокоrорный
6. HU havasi, alpesi
 

alpin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alpin, lat. alpinus)

1. caracteristic munţilor Alpi; (prin ext.) din regiunile muntoase înalte; alpestru.
2. care se referă la Alpi și la munții care sunt comparabili cu aceștia.
3. care trăiește în Alpi sau care este de acolo; alpic.
 

alpinariu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. alpinum)

1. grădină botanică rezervată culturii florei alpine și speciilor de plante care cresc în mod natural la altitudini mari.
 

alpiniadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alpiniade)

1. concurs, competiţie sportivă de alpinism.
 

alpinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alpinisme)

1. sport în ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile.
 

acantoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acantholyse)

1. (med.) slăbire a aderenţei reciproce dintre celulele epiteliului malpighian al epidermei.
 

acantom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acanthome)

1. (med.) tumoare benignă a epiteliului malpighian; tumoră de piele.
 

acantoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthose, cf. gr. akantha „spin”)

1. (med.) boală de piele prin îngroşarea epidermei.
2. (dermat.) îngroșare patologică a stratului malpighian.
 

acrofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Akrophyten)

1. plante care cresc la altitudini (sub)alpine.
 

alpaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alpage)

1. păşunat în zonele înalte, alpine.
 

alpenştoc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aplenstok, fr. alpenstock)

1. baston cu vârful metalic, ascuţit, folosit în alpinism.