Dictionar

Rezultate secundare (Aram):

Arambaș

Parte de vorbire: s.m. (regional; desuet)
Origine: (cf. harambaș)

1. căpitan de haiduci sau de hoți.


Aramean, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. araméen)

1. referitor la popoarele semitice care trăiesc în Aram (Siria și Mesopotamia Superioară).

2. referitor la limba semitică vorbită de aceste populații (este limba vorbită de Isus Hristos); armeic.

3. (var.) arameean.


Arameeană

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. araméen)

1. (lingv.) grup de dialecte semitice vorbite, în principal în antichitate, din Siria și Mesopotamia Superioară și până în Egipt.

2. (var.) arameană.


Arameic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. araméen, sem. aramaik)

1. (despre idiomuri) din familia limbilor semitice, în care sunt scrise cărţi de cult ale evreilor; aramean.

2. (var.) aramaic.


Arameică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. araméen, sem. aramaik)

1. limbă semitică, una dintre cele mai importante ale antichității; arameană.

2. (var.) aramaică.


Arămiu

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (aramă + suf. -iu)

1. adj. de culoarea aramei.

2. bronzat, roşu gălbui.

3. s. n. culoare arămie.


Amblistomă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amblystoma)

1. animal amfibiu de culoare cărămizie, cu pete mari, deschise, din America de Nodr.


Ancadrament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. encadrement)

1. (arhit.) ceea ce înconjoară o deschidere; (prin ext.) ceea ce înconjoară ca un cadru.

2. ceea ce constituie cadrul unei gravuri, unui tablou etc.

3. chenar sau cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră.

4. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat.

5. ansamblu de clădiri sau de plantații care înconjoară o piață.


Anşoa

Parte de vorbire: I. s.m. invar, II. s.n. (pl. -uri)
Origine: (fr. anchois)

1. I. pește mic comestibil din familia clupeidelor, de formă alungită, care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic; se conservă în ulei sau în saramură și se consumă în general ca aperitiv.

2. II. pastă preparată din carnea acestui pește, care se servește ca aperitiv.


Apareiaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appareillage)

1. mod de dispunere a pietrelor, cărămizilor unei zidării aparente.

2. desen ornamental care imită elementele unei astfel de zidării.


Aplatizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (aplatiza)

1. acţiunea de a (se) aplatiza.

2. proces natural prin care prundişurile de formă sferoidală capătă formă plată.

3. modificare a parametrilor unor elemente de circuit electric, în scopul de a reduce variaţiile unei mărimi într-un anumit interval de timp.


Aquamanila

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquamanile)

1. vas de aramă sau de bronz folosit în evul mediu de către preot pentru spălarea mâinilor înainte de slujbă.