Rezultate secundare (Aram):
Parte de vorbire: s.m. (regional; desuet)
Origine: (cf. harambaș)
1. căpitan de haiduci sau de hoți.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. araméen)
1. referitor la popoarele semitice care trăiesc în Aram (Siria și Mesopotamia Superioară).
2. referitor la limba semitică vorbită de aceste populații (este limba vorbită de Isus Hristos); armeic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. araméen)
1. (lingv.) grup de dialecte semitice vorbite, în principal în antichitate, din Siria și Mesopotamia Superioară și până în Egipt.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. araméen, sem. aramaik)
1. (despre idiomuri) din familia limbilor semitice, în care sunt scrise cărţi de cult ale evreilor; aramean.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. araméen, sem. aramaik)
1. limbă semitică, una dintre cele mai importante ale antichității; arameană.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (aramă + suf. -iu)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amblystoma)
1. animal amfibiu de culoare cărămizie, cu pete mari, deschise, din America de Nodr.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. encadrement)
1. (arhit.) ceea ce înconjoară o deschidere; (prin ext.) ceea ce înconjoară ca un cadru.
2. ceea ce constituie cadrul unei gravuri, unui tablou etc.
3. chenar sau cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră.
4. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat.
5. ansamblu de clădiri sau de plantații care înconjoară o piață.
Parte de vorbire: I. s.m. invar, II. s.n. (pl. -uri)
Origine: (fr. anchois)
1. I. pește mic comestibil din familia clupeidelor, de formă alungită, care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic; se conservă în ulei sau în saramură și se consumă în general ca aperitiv.
2. II. pastă preparată din carnea acestui pește, care se servește ca aperitiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appareillage)
1. mod de dispunere a pietrelor, cărămizilor unei zidării aparente.
2. desen ornamental care imită elementele unei astfel de zidării.
Parte de vorbire: s.
Origine: (aplatiza)
1. acţiunea de a (se) aplatiza.
2. proces natural prin care prundişurile de formă sferoidală capătă formă plată.
3. modificare a parametrilor unor elemente de circuit electric, în scopul de a reduce variaţiile unei mărimi într-un anumit interval de timp.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquamanile)
1. vas de aramă sau de bronz folosit în evul mediu de către preot pentru spălarea mâinilor înainte de slujbă.