Dictionar

-BLEFARIE

Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. blepharon „cili, pleoapă”)

1. „pleoapă”.


Ablefarie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablépharie)

1. (med.) lipsa congenitală a pleoapelor.


Acheilarie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. acheilaria)

1. (bot.) degenerarea sau lipsa labelului.


Angarie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angarie)

1. rechiziţionare de către un stat beligerant a unor bunuri mobile străine, plătind despăgubiri.


Anovarie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anovarie)

1. (med.) lipsă, atrofie a ovarelor; această afecțiune rară poate fi congenitală, adică prezentă de la naștere, sau dobândită în urma unei intervenții chirurgicale.


Anticarie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. anticarious)

1. inv. (despre substanţe) care combate cariile dentare.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.

2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.

4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.

7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Abreviator

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.

2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.

3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.


ACARI-, ACARO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. acari-, acaro-, cf. lat. acarus, gr. akari „căpuşă”)

1. „acarieni”.


Acaricid

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. acaricide)

1. (substanţă) care omoară acarienii.

2. I. se referă la un produs folosit pentru a distruge acarienii.

3. II. produs care distruge acarienii.


Acarifer, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acarifère)

1. care poartă acarieni.


Acariocecidie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acariocécidie)

1. cecidie produsă de acarieni; gale pe frunze cauzate de acarieni.