Dictionar

Rezultate secundare (Atena):

Atenansă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. attenance, it. attenanza)

1. anexă a unei case, clădiri etc.; dependinţă.

2. (var.) atenanță.


Catenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. catena)

1. lanţ de încreţituri ale scoarţei terestre, formate cam în aceeaşi perioadă de timp; sistem muntos.

2. lanţ de atomi uniţi între ei prin valenţe simple sau multiple.


Concatena

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (engl. concatenate, fr. concaténer)

1. a alătura prin înlănțuire.

2. (inform.) a înlănțui, adică a pune cap la cap două șiruri de caractere astfel încât formeze un al treilea.


Patenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. patène, it., lat. patena)

1. taler de metal de formă circulară, folosit în cultul catolic, pe care stă azima de împărtăşanie.


Arefore

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrhéphores, gr. arrhephoria)

1. tinere fecioare, slujitoare ale zeiţei Atena, care duceau pe cap coşuri cu obiecte sacre până la grădina sanctuarului, în timpul Panateneelor.


Areopag

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aréopage, lat. areopagus)

1. tribunal suprem în Atena antică.

2. (fig.) adunare de jurişti, oameni de stat, de ştiinţă, de litere etc. reuniţi pentru a examina o problemă foarte importantă.


Arhonte

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archonte, lat. archon, -tis, gr. arkhon, -tos)

1. (în Atena antică) înalt magistrat din conducerea republicii.

2. titlu dat unor mari ofiţeri la curtea Constantinopolului.


Atenansă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. attenance, it. attenanza)

1. anexă a unei case, clădiri etc.; dependinţă.

2. (var.) atenanță.


Atenee

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. athénées)

1. (antichitate) serbări în cinstea zeiței Atena, în fiecare an.


Ateneu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. athénée, lat. athenaeum)

1. (la vechii greci) sanctuar al zeiţei Atena.

2. instituţie specializată în activităţi cultural-ştiinţifice.