Dictionar

atenansă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. attenance, it. attenanza)

1. anexă a unei case, clădiri etc.; dependință.
2. (var.) atenanță.
 

catenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. catena)

1. lanț de încrețituri ale scoarței terestre, formate cam în aceeași perioadă de timp; sistem muntos.
2. lanț de atomi uniți între ei prin valențe simple sau multiple.
 

concatena

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (engl. concatenate, fr. concaténer)

1. a alătura prin înlănțuire.
2. (inform.) a înlănțui, adică a pune cap la cap două șiruri de caractere astfel încât să formeze un al treilea.
 

patenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. patène, it., lat. patena)

1. taler de metal de formă circulară, folosit în cultul catolic, pe care stă azima de împărtășanie.
 

arefore

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arrhéphores, gr. arrhephoria)

1. tinere fecioare, slujitoare ale zeiței Atena, care duceau pe cap coșuri cu obiecte sacre până la grădina sanctuarului, în timpul Panateneelor.
 

areopag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aréopage, lat. areopagus)

1. tribunal suprem în Atena antică.
2. (fig.) adunare de juriști, oameni de stat, de știință, de litere etc. reuniți pentru a examina o problemă foarte importantă.
 

arhonte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archonte, lat. archon, -tis, gr. arkhon, -tos)

1. (în Atena antică) înalt magistrat din conducerea republicii.
2. titlu dat unor mari ofițeri la curtea Constantinopolului.
 

atenansă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. attenance, it. attenanza)

1. anexă a unei case, clădiri etc.; dependință.
2. (var.) atenanță.
 

Atenee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. athénées)

1. (antichitate) serbări în cinstea zeiței Atena, în fiecare an.
 

ateneu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. athénée, lat. athenaeum)

1. (la vechii greci) sanctuar al zeiței Atena.
2. instituție specializată în activități cultural-științifice.