Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. cod)
1. peşte marin din nordul Atlanticului, cu trei aripioare dorsale; moruă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (euro1- + atlantic)
1. referitor la ţările Europei care aparţin Alianţei Atlanticului de Nord (NATO).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. transatlantique)
1. adj. dincolo de Oc. Atlantic.
2. care traversează Oc. Atlantic.
3. s. n. pachebot care face curse între cele două ţărmuri ale Atlanticului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (latină medievală, Francia („țara francilor”))
1. (geografie) (sens propriu) țara vest-europeană situată pe coasta Atlanticului, având frontiere terestre cu Belgia, Luxemburg, Germania, Elveția, Italia, Monaco, Andorra și Spania, și frontiere maritime cu Marea Nordului, Canalul Mânecii, Marea Celtică, Golful Biscaya și Marea Mediterană.
2. (politică) stat al cărui nume oficial este „Republica Franceză”.
3. (sport) (colectiv) echipa națională franceză.