Dictionar

augustin, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (lat. augustinus, fr. augustin)

1. călugăr din ordinul Sf. Augustin; religios care se inspiră din regulile instituite de Sfântul Augustin; augustinian.
 

augustinian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. augustinien)

1. adj. referitor la Sf. Augustin.
2. adj., s. m. f. (călugăr) aparținând unui grup de ordine catolice stabilite pe baza scrierilor Sf. Augustin; augustin.
 

augustinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. augustinisme)

1. doctrina augustinilor, care exaltă puterea grației divine, concilierea platonismului cu doctrina creștină și subordonarea filozofiei față de credință.
 

augustin, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (lat. augustinus, fr. augustin)

1. călugăr din ordinul Sf. Augustin; religios care se inspiră din regulile instituite de Sfântul Augustin; augustinian.
 

augustinian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. augustinien)

1. adj. referitor la Sf. Augustin.
2. adj., s. m. f. (călugăr) aparținând unui grup de ordine catolice stabilite pe baza scrierilor Sf. Augustin; augustin.
 

augustinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. augustinisme)

1. doctrina augustinilor, care exaltă puterea grației divine, concilierea platonismului cu doctrina creștină și subordonarea filozofiei față de credință.
 

scotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scotisme)

1. doctrină a gânditorului medieval Duns Scot, sinteză a platonismului augustinian cu aristotelismul, reprezentat de Toma d’Aquino, atribuind voinței preeminență asupra intelectualismului aristotelic.