Rezultate secundare (Augustin;):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (lat. augustinus, fr. augustin)
1. călugăr din ordinul Sf. Augustin; religios care se inspiră din regulile instituite de Sfântul Augustin; augustinian.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. augustinien)
1. adj. referitor la Sf. Augustin.
2. adj., s. m. f. (călugăr) aparţinând unui grup de ordine catolice stabilite pe baza scrierilor Sf. Augustin; augustin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. augustinisme)
1. doctrina augustinilor, care exaltă puterea graţiei divine, concilierea platonismului cu doctrina creştină şi subordonarea filozofiei faţă de credinţă.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (lat. augustinus, fr. augustin)
1. călugăr din ordinul Sf. Augustin; religios care se inspiră din regulile instituite de Sfântul Augustin; augustinian.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. augustinien)
1. adj. referitor la Sf. Augustin.
2. adj., s. m. f. (călugăr) aparţinând unui grup de ordine catolice stabilite pe baza scrierilor Sf. Augustin; augustin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. augustinisme)
1. doctrina augustinilor, care exaltă puterea graţiei divine, concilierea platonismului cu doctrina creştină şi subordonarea filozofiei faţă de credinţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. scotisme)
1. doctrină a gânditorului medieval Duns Scot, sinteză a platonismului augustinian cu aristotelismul, reprezentat de Toma d’Aquino, atribuind voinţei preeminenţă asupra intelectualismului aristotelic.