Dictionar

australian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. australien)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Australia.
2. adj. care aparține Australiei.
3. limbi ~iene = una dintre cele trei mari familii de limbi din Oceania, alături de austroneziană și papua.
 

araucaria

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. araucaria)

1. inv. arbore din America de Sud și Australia, cultivat la noi ca plantă decorativă de apartament; pin-de-Chile.
 

australian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. australien)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Australia.
2. adj. care aparține Australiei.
3. limbi ~iene = una dintre cele trei mari familii de limbi din Oceania, alături de austroneziană și papua.
 

australid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (germ. australid, Australide)

1. I. care are caracteristicile populației indigene din Australia; australoid.
2. II. persoană din această populație; australoid.
 

australoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. australoïde)

1. s. m. f. (pl.) populație de rasă neagră din Australia și Oceania; (sg.) individ din această populație; australid.
2. adj. referitor la australoizi.
 

austroneziană

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (austr[aliană] + [mela]neziană, cf. fr. austronésienne)

1. (sintagmă) limbă ~ = fiecare din componentele uneia din cele trei familii de limbi vorbite în oceania, alături de cea australiană și papua.
2. (lingvistică) se referă la o familie de limbi vorbite în Madagascar, Asia de Sud-Est, Oceanul Pacific și Taiwan.
 

cacadu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kakadu)

1. papagal din Australia, cu penajul alb, care poartă pe cap un moț de pene viu colorate; cacatoes.