Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aneurine)
1. (biol.) denumirea științifică a vitaminei B1; tiamină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antipellagreux)
1. (med.) califică agenții farmacologici folosiți pentru tratamentul pelagrei, în special vitaminele B1 și PP; care combate pelagra; pelagropreventiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. béribéri)
1. boală din Extremul Orient, datorată lipsei vitaminei B1 din organism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. biotine)
1. (biochimie) vitamină solubilă în apă care participă la metabolismul acizilor grași, carbohidraților și aminoacizilor și la sinteza vitaminelor B9 și B12; vitamina B7, vitamina H.
2. (* este cunoscută în Franța și în alte țări ca vitamina B8.)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cyanocobalamine)
1. (biochimie) formă de vitamină B12 care este utilizată pentru tratamentul deficienței de vitamină B12.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Kobalamin)
1. (biochimie) vitamină hidrosolubilă implicată în metabolismul fiecărei celule din corpul uman; vitamina B12.