babilonian, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. babylonien)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Babilon; babilonic.
2. (s. n.) dialect akkadian vorbit în Mesopotamia.

babilonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. babylonisch)

1. babilonian.
2. uriaş, enorm, măreţ, somptuos; (fig.) exuberant.

babilonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (babilon/ic/ + -ie)

1. încurcare, amestecare a limbilor; vorbire, scriere confuză.
2. dezordine, situaţie confuză, haotică.

babilonian, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. babylonien)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Babilon; babilonic.
2. (s. n.) dialect akkadian vorbit în Mesopotamia.

babilonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. babylonisch)

1. babilonian.
2. uriaş, enorm, măreţ, somptuos; (fig.) exuberant.

diaspora

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. diaspora)

1. totalitatea comunităţilor evreieşti stabilite în afara Palestinei, mai ales în urma captivităţii babiloniene.
2. (p. ext.) dispersare a unui popor, a unei comunităţi.

exilarh

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. exilarque)

1. şef politic al evreilor aflaţi în captivitatea babiloniană.

sexagesimal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sexagésimal)

1. care se împarte la şaizeci, care are şaizeci ca numitor; care reprezintă a 60-a parte dintr-un întreg.
2. se spune despre un sistem de numerație în baza 60.
3. sistem ~ babilonian = sistem numeric antic care folosea baza șaizeci.
4. grad ~ = unghi egal cu a 90-a parte dintr-un unghi drept.
5. fracții ~e = fracții al căror numitor este o putere de șaizeci.
6. diviziune ~ă = împărțirea gradului în șaizeci de minute și a minutului în șaizeci de secunde.
7. (var.) sexagezimal, (înv.) sexaghezimal.

sistru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sistre, lat. sistrum)

1. instrument muzical la vechii egipteni şi sumero-babilonieni, dintr-o bară curbată cu un mâner şi câteva lame vibrante, care produceau sunetul prin lovire.