Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)
2. (fig.) orgiastic.
3. s. f. sărbătoare cu muzică şi dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.
4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.
5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică şi romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică şi sonoritate amplă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bacchante)
1. (la romani) preoteasă a cultului zeului Bacus; menadă; evie.
2. (fig.) femeie cu atitudini libertine.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacchique, lat. bacchicus)
1. adj. consacrat lui Bacus; de băutură, de chef.
2. s. n. cântec de petrecere.
3. s. m. picior metric (antic) dintr-o silabă scurtă şi două lungi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dendro- + -for2)
1. pl. (ant.) nume dat purtătorilor de arbori tineri la procesiunile închinate zeiţei Cibele şi lui Bacus.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phallique, lat. phalicus)
1. adj. care aparţine cultului falusului.
2. s. f. pl. sărbători religioase la cinstea zeului Bacus.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. hibakusha)
1. /hibacúş/ supravieţuitor al bombardamentelor atomice de la Hiroshima şi Nahasaki.