Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balkanique)
1. din regiunea Balcanilor; propriu acestei regiuni.
2. jocuri ~e = întreceri sportive organizate periodic între reprezentanţii ţărilor din regiunea balcanică; balcaniadă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Balkanismus)
1. fenomen specific mentalităţii şi moravurilor din regiunea balcanică.
2. cuvânt, obicei din această regiune.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cf. Bogomil - preot bulgar)
1. (religie) cel care aparținea unei secte eretice maniheiste care a apărut în secolul al X-lea în Bulgaria și s-a răspândit până la începutul secolului al XIII-lea în Asia Mică și Peninsula Balcanică; adept al bogomilismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bogomilisme)
1. doctrină creştină eretică maniheistă, în Pen. Balcanică şi în Rusia, cu caracter antifeudal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. thracus)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Tracia.
2. adj. care aparţinea tracilor; tracic.
3. (s. f.) limbă indo-europeană, vorbită în antichitate, în Dacia şi în Pen. Balcanică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (haiduc + -ie)
1. luptă armată a unor cete de haiduci împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul Evului Mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică.
2. viață sau îndeletnicire de haiduc.
3. purtare, deprindere de haiduc.