Rezultate secundare (Beoția.):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. béotien)
1. I. care aparținea Beoției sau beoțienilor; care se referă la Beoția sau la beoțieni; originar din Beoția.
3. (persoană) din Beoția.
4. (om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (cu aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice).
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. béotien)
1. (la pl.) populație de origine greacă, care locuia în Beoția, regiune istorică din Grecia centrală.
2. (la sg.) persoană de sex masculin care făcea parte din această populație.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. béotisme)
1. caracter beoțian, lipsă de gust pentru disciplinele intelectuale; nivel intelectual scăzut din cauza lipsei de gândire critică.
2. lipsă de gust, de preocupări intelectuale; vulgaritate, bădărănie; caracter rudimentar în stil şi în limbă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. béotien)
1. I. care aparținea Beoției sau beoțienilor; care se referă la Beoția sau la beoțieni; originar din Beoția.
3. (persoană) din Beoția.
4. (om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (cu aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. triétéride)
1. perioadă de trei ani în calendarul grecesc.
2. (pl.) sărbători în cinstea zeului Bacus, care se celebrau din trei în trei ani în Tracia şi Beoţia.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. béotien)
1. (la pl.) populație de origine greacă, care locuia în Beoția, regiune istorică din Grecia centrală.
2. (la sg.) persoană de sex masculin care făcea parte din această populație.