Dictionar

Rezultate secundare (Beoția.):

Beoţian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. béotien)

1. I. care aparținea Beoției sau beoțienilor; care se referă la Beoția sau la beoțieni; originar din Beoția.

2. I. (înv.) greoi la minte.

3. (persoană) din Beoția.

4. (om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (cu aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice).


Beoțian, -ieni

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. béotien)

1. (la pl.) populație de origine greacă, care locuia în Beoția, regiune istorică din Grecia centrală.

2. (la sg.) persoană de sex masculin care făcea parte din această populație.


Beotism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. béotisme)

1. caracter beoțian, lipsă de gust pentru disciplinele intelectuale; nivel intelectual scăzut din cauza lipsei de gândire critică.

2. lipsă de gust, de preocupări intelectuale; vulgaritate, bădărănie; caracter rudimentar în stil şi în limbă.


Beoţian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. béotien)

1. I. care aparținea Beoției sau beoțienilor; care se referă la Beoția sau la beoțieni; originar din Beoția.

2. I. (înv.) greoi la minte.

3. (persoană) din Beoția.

4. (om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (cu aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice).


Trieteridă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. triétéride)

1. perioadă de trei ani în calendarul grecesc.

2. (pl.) sărbători în cinstea zeului Bacus, care se celebrau din trei în trei ani în Tracia şi Beoţia.


Beoțian, -ieni

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. béotien)

1. (la pl.) populație de origine greacă, care locuia în Beoția, regiune istorică din Grecia centrală.

2. (la sg.) persoană de sex masculin care făcea parte din această populație.