Rezultate secundare (Bizanţ)):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocrator, gr. autokrator)
1. titlu dat, în Grecia antică, deţinătorilor unei autorităţi absolute.
2. bazileu ~ = (la Bizanţ) titlu oficial al împăratului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cubicularius, fr. cubiculaire)
1. (ant.) sclav care îngrijea de camera de culcare.
2. demnitar roman care se ocupa de camera de culcare a împăraţilor.
3. (în Bizanţ) funcţionar de rang înalt.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. silentiaire, lat. silentiarus)
1. (ant.) sclav care, în casele romane și în curtea împăraților, avea sarcina de a menține ordinea și liniștea.
2. (în Bizanţ) demnitar care se îngrijea de ordonarea audiențelor imperiale.