Parte de vorbire: s.
Origine: (/I.L./ Caragiale + -ism)
1. fenomenul Caragiale, ale cărui comedii, unice prin timbrul originalităţii inimitabile, ca şi proza de umor şi satiră, valorifică spiritul, ironia amicală sau muşcătoare până la sarcasm, satirizând moravuri politice şi de familie.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (Caragiale + -iza)
1. a satiriza (în felul lui Caragiale); a scrie în maniera lui Caragiale.
2. a sublinia nota comică a unei situații sau a unui caracter uman.