Dictionar

carmelină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carmeline)

1. lână regenerată, vigonie.
 

carmelit

Parte de vorbire:  adj. invar, s.n.  
Etimologie: (carmélite)

1. (de) culoare de un brun pal.
 

carmelit, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. carmélite)

1. I. referitor la religioșii care aparțin de ordinul contemplativ al Muntelui Carmel.
2. care se referă sau aparține de ordinul contemplativ al Muntelui Carmel.
3. II. membru al unui ordin călugăresc catolic, celebru prin austeritatea sa.
 

carmelit, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. carmélite)

1. I. referitor la religioșii care aparțin de ordinul contemplativ al Muntelui Carmel.
2. care se referă sau aparține de ordinul contemplativ al Muntelui Carmel.
3. II. membru al unui ordin călugăresc catolic, celebru prin austeritatea sa.