OK
X
heliocentrală
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. héliocentrale)
1.
centrală
care
transformă
energia
solară
în
energie
electrică;
centrală
electrică
solară.
hidrocentrală
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hydrocentrale)
1.
centrală
hidroelectrică.
microcentrală
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. microcentrale)
1.
centrală
electrică
sau
de
termoficare,
de
mică
putere,
pentru
alimentarea
unor
consumatori
izolați;
minicentrală.
microhidrocentrală
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (micro1- + hidrocentrală.
1.
hidrocentrală
de
putere
mică.
minicentrală
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (mini- + centrală, cf. fr. minicentrale)
1.
centrală
electrică
sau
centrală
de
termoficare
de
mică
putere,
folosită
mai
ales
la
țară;
microcentrală.
termocentrală
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (termo- + centrală)
1.
centrală
electrică
care
întrebuințează
energie
termică;
centrală
termoelectrică.
acrosteoliză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acro-ostéolyse)
1.
(med.)
osteoliză
în
extremități.
2.
(med.)
distrugere
a
falangelor
distale
ale
degetelor
de
la
mâini
sau
de
la
picioare,
cel
mai
adesea
bilaterală.
3.
(med.)
imagine
radiografică
de
transparență
osoasă
centrală
sau
marginală,
cu
limite
șterse
sau
nete.
alait
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. alait)
1.
mineral
rar,
de
culoare
roșie,
din
Asia
Centrală.
anabazin
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. anabasine, germ. Anabasin)
1.
alcaloid
toxic,
extras
dintr-o
plantă
sălbatică
din
Asia
Centrală.
2.
substanță
utilizată
pentru
a
ajuta
creșterea
plantelor.
3.
(var.)
anabasină.
anaconda
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., sp. anaconda)
1.
șarpe
uriaș,
neveninos,
din
America
Centrală
și
de
Sud.
arhar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. arhar)
1.
ovină
sălbatică
din
Asia
Centrală,
cu
coada
lungă.
autonomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autonomie, lat. autonomia)
1.
(fil.)
faptul
de
a
se
supune
legilor,
normelor
proprii,
de
a
dispune
liber
de
propria
voință.
2.
drept
de
a
se
guverna
sau
administra
prin
organe
proprii,
în
anumite
domenii,
în
cadrul
unui
stat
condus
de
o
putere
centrală.
3.
autoconducere.
4.
distanță
maximă
pe
care
o
poate
parcurge
o
navă
sau
timpul
maxim
de
zbor
al
unui
avion
(elicopter)
fără
refacerea
plinurilor
de
combustibil.
5.
calitate
a
unui
cuvânt
de
a
avea
un
sens
lexical
deplin.