Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. lat. chrysocystidium)
1. (micologie) cistidă care conține un corp galben refractiv distinct, ce devine galben profund atunci când este expus la amoniac sau la alți compuși alcalini.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR chrysocystide
4. DE Chrysozystide
5. RU хризоцистидa
6. HU aranysárga cisztidium, Bazidiomycetes gombák himeniumán elhelyezkedő nagyobb steril sejtek
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brittonique)
1. referitor la populaţiile celtice din Marea Britanie, către mileniul I a. Chr.
2. (s. f.) ramură a limbii celtice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. decemvir, fr. décemvir)
1. fiecare dintre cei zece magistraţi romani care formau comisia ce urma să dea Romei un cod de legi în anul 451 a. Chr.
2. membru al unui colegiu sacerdotal din Roma antică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. egéen)
1. referitor la popoarele de la Marea Egee.
2. civilizaţie ~ă = nume dat civilizaţiilor preelenice care s-au dezvoltat între anii 2600 şi 1200 a. Chr. în insulele şi pe coastele Mării Egee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hassidisme)
2. a. Chr. care se opunea înlocurii monoteismului mozaic printr-un cult elenistic politeist.
3. sectă mistică mozaică, întemeiată în Polonia în sec. XVIII.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indien)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din India.
2. amerindian.
3. adj. care aparține Indiei; indic; hindus.
4. arta ~ă = artă care s-a dezvoltat de la sfârșitul mileniului IV a. Chr., în cadrul culturilor din valea Indului, legate de dezvoltarea budismului și a brahmanismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ionien)
3. dialect ~ = unul dintre principalele dialecte ale limbii grecești, vorbit în Ionia; școala ~ă = orientare în filozofia greacă din sec. VII-VI a. Chr., care opunea reprezentărilor mitologice tradiționale despre lume o concepție materialist-naivă.