Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. communal, lat. communalis)
1. referitor la comună; care aparţine comunei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. communard)
1. (partizan) al Comunei din Paris.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fratri- + /patri/arhat)
1. formă de viaţă socială în dezvoltarea comunei primitive în care legătura esenţială între membrii societăţii era determinată de gradul de fraternitate naturală sau prin adopţiune şi alianţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. gens, -ntis)
1. grup de descendenţi ai unui strămoş comun, legaţi între ei prin rudenie de sânge, care constituie unitatea de producţie fundamentală a comunei primitive.
3. (jur.) dreptul ~ţilor = dreptul internaţional.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hétaïrisme)
1. stare de promiscuitate în prima fază a comunei primitive, în care raporturile sexuale nu erau supuse nici unei reglementări sociale.
2. condiţia, obiceiurile hetairelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Matriarchat, fr. matriarcat)
1. formă de viaţă socială în dezvoltarea comunei primitive în care filiaţia se stabileşte matriliniar.