Dictionar

Consiliu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. consilium, fr. conseil)

1. sfat, povaţă, sfătuire.

2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etc. în activitatea unor organe ori organizaţii, instituţii etc.

3. şedinţă a unui astfel de colectiv.

4. denumire dată (îndeosebi în structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid şi de stat.

5. ~ de miniştri = organ suprem executiv şi de dispoziţie al puterii de stat; cabinet (II); ~ de administraţie = comitet de conducere al unei societăţi comerciale sau industriale pe acţiuni.


Administrator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. administrateur, lat. administrator)

1. conducător al unui serviciu de administraţie; intendent.

2. ~ delegat = persoană împuternicită de consiliul de administraţie al unei societăţi conducă societatea.


Administraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)

1. ansamblul organelor executive şi de dispoziţie ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituţii etc.

2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăţi de acţiuni.

3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana şi îmbrăcămintea trupelor.


Aulic 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aulique, lat. aulicus)

1. de curte; rafinat, elegant.

2. consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ - sfetnic la curtea Habsburgilor.


Buleut

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bouleut, gr. bouleutes)

1. (antic.) membru al unei bule, un consiliu al Atenei antice.


Bundesrat

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bundesrat)

1. adunare legislativă în Imperiul German.

2. consiliu federal.

3. reuniune a membrilor puterii executive în Elveţia.


Cabinet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabinet)

1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituţie.

2. birou (într-o întreprindere sau instituţie) unde lucrează cineva.

3. secţie, serviciu într-o întreprindere sau instituţie destinate unor studii.

4. ~ metodic = a) centru didactic al activităţii metodice; b) secţie de îndrumare şi informare în bibliotecile mari şi în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unităţi şcolare etc.

5. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat.

6. (în unele ţări) consiliu de miniştri, guvern.

7. mobilă stil, bogat ornată şi cu sertare pentru păstrarea de obiecte preţioase.