Dictionar

arhonte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archonte, lat. archon, -tis, gr. arkhon, -tos)

1. (în Atena antică) înalt magistrat din conducerea republicii.
2. titlu dat unor mari ofițeri la curtea Constantinopolului.
 

exarh

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarkhos)

1. titlu dat unor înalți demnitari din Imperiul Roman de Răsărit care guvernau provinciile din Italia, Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol.
2. căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome.
3. organ bisericesc de inspecție pentru mănăstirile care aparțin de o eparhie ortodoxă.
 

labarum

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. labarum)

1. (antic.) stindard imperial roman pe care Constantin cel Mare a pus crucea și monograma lui Isus Hristos.
2. (var.) (rar) labar.
 

patriciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. patricius)

1. titlu instituit de împăratul Constantin cel Mare, cel mai înalt rang din Imperiul Roman, după împărat; cel care poseda acest titlu.
 

poporanist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (poporan + -ist)

1. I. referitor la poporanism, care aparține poporanismului.
2. (rar) privitor la popor, apropiat de popor.
3. II. adept al poporanismului (mișcare politică românească, întemeiată în 1890 de avocatul și jurnalistul Constantin Stere, care promovează dreptul de vot pentru toți, reforma agrară și un parlament ales proporțional).
 

regență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. régence)

1. guvernare a unui stat monarhic exercitată de una sau de mai multe persoane în timpul minorității sau al absenței regelui; perioada respectivă; persoanele care guvernează.
2. (ist.) nume care se dădea unor state musulmane din nordul Africii (Tripolitania, Algeria, Tunisia) guvernate printr-o delegație a sultanului din Constantinopol.