Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coréen)
1. (locuitor) din Coreea.
2. (s. f.) limbă din familia altaică vorbită de correni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Chun)
1. monedă divizionară în Coreea, a suta parte dintr-un won.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coréen)
1. (locuitor) din Coreea.
2. (s. f.) limbă din familia altaică vorbită de correni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mahayana)
1. formă evoluată a budismului, apărută în India septentrională şi răspândită mai ales în China, Coreea şi Japonia, care a introdus dogma despre rai şi un ritual fastuos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mandarin)
1. demnitar indigen din Indochina; înalt funcţionar din China feudală şi Coreea.
2. intelectual cultivat, cu personalitate, influent, cu multe titluri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nord-coréen)
1. (locuitor) din Coreea de Nord.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sud-coréean)
1. (locuitor) din Coreea de Sud.