Dictionar

Cretă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. creta)

1. carbonat de calciu natural, format din cochiliile unor animale marine foarte mici.

2. bucată din această materie, pentru scris pe o tablă neagră.


Cretaceu, -ee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crétacé)

1. adj. (despre roci) de natura cretei.

2. (despre plante) care creşte pe sol cretacic.

3. s. n. cretacic.


Cretacic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Kretazisch)

1. (din) ultima perioadă a mezozoicului, care succedă jurasicului, cu depuneri masive de calcar; cretaceu (II).


Cretan, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. crétois)

1. (locuitor) din Creta.

2. (s. f.) limbă vorbită în Creta antică.


Decreta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décreter)

1. a da un decret; a hotărî prin decret.

2. (fig.) a declara ceva cu emfază, sentenţios; a emite o părere categorică.


Excreta

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. excréter)

1. a evacua prin excreţie.

2. (biol.) a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare.


Secreta

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sécréter)

1. (despre glande) a produce o secreţie.


Aditon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. adyton)

1. (ant.) încăpere secretă a unui templu grecesc.


Admirator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. admirateur, lat. admirator)

1. (persoană) care admiră ceva sau pe cineva.

2. ~ secret = cineva care admiră o altă persoană, dar își păstrează identitatea secretă față de acea persoană.


Adragant

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adragante)

1. gumă vegetală secretată de trunchiul unui arbust.


Adrenalină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adrénaline)

1. hormon secretat de glandele medulosuprarenale, cu proprietăţi vasoconstrictoare; epinefrină.


Afișaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichage)

1. acțiunea de a (se) afișa sau rezultatul acțiunii respective; lipire de afișe; afișare.

2. (fig., depr.) faptul de a se afișa fără discreție; exhibiție intensivă sau indiscretă.

3. (inform.) mod de vizualizare a datelor și rezultatelor furnizate de un ordinator.


Agent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agent, lat. agens)

1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituţii, întreprinderi etc. care îndeplineşte anumite însărcinări.

2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relaţiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viaţa economică a unei societăţi comerciale; ~ secret = cel care îndeplineşte o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulaţie = (sub)ofiţer de poliţie cu îndrumarea, supravegherea şi controlul circulaţiei pe drumurile publice.

3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.

4. ~ patogen = microorganism care determină apariţia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acţiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acţiunii unui verb pasiv; propoziţie completivă de ~ = propoziţie care arată acţiunea exprimată printr-un verb pasiv.