Dictionar

Rezultate secundare (Dacia):

Daciadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (Dacia + -adă)

1. competiţie sportivă românească, cu caracter de masă, organizată din doi în doi ani (înainte de 1989).


Dacian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dacien)

1. (din) al treilea etaj al pliocenului din estul Europei.


Trac 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. thracus)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Tracia.

2. adj. care aparţinea tracilor; tracic.

3. (s. f.) limbă indo-europeană, vorbită în antichitate, în Dacia şi în Pen. Balcanică.