Parte de vorbire: s.
Origine: (it. andante)
1. adv. (muz.) lent, liniştit.
2. s. n. (parte dintr-o) sonată, simfonie, concert în acest tempo.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. danteler)
1. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dentelle)
1. împletitură fină din fire de bumbac, de mătase etc., servind la ornamentarea rufăriei, a obiectelor de îmbrăcăminte etc.
Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (dantelă + -ar)
1. (persoană) care fabrică dantelă.
2. (persoană) care vinde dantelă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. dantela)
1. acțiunea de a dantela și rezultatul ei.
2. tăiere a unei margini în formă de dantelă; (spec.) operație de înfrumusețare a marginii pieselor de încălțăminte, pe porțiunea de asamblare, prin coasere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dentelure)
1. ornament arhitectonic compus din zimţi etc.
2. decupaj în formă de dinți; (prin ext.) decupare.
3. totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. admittance)
1. mărime inversă impedanţei unui circuit electric de curent alternativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. andantino)
1. adv. (muz.) puţin mai viu decât andante.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ascorbique)
1. despre sau aparținând vitaminei C sau derivaților săi.
2. (biochimie) acid ~ = acid organic cu proprietăți antioxidante, prezent într-o formă particulară în lămâi, sucuri de fructe (în special citrice) și legume proaspete; vitamina C.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autochtone, gr. autokhthon)
1. adj. (despre specii, populaţii) care s-a format şi dezvoltat pe teritoriul unde trăieşte în prezent: băştinaş, aborigen, indigen.
2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conştiinţă ca o gândire generată spontan.
3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.
4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.
5. râu având izvoarele în aceeaşi unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. azoteux)
1. azotat.
2. acid ~ = acid oxigenat al azotului, cu proprietăţi oxidante şi reductoare; acid nitros.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (bizantin + -iza)
1. a imita arta bizantină.
2. a recurge la subtilităţi şi pedanterii în purtare.