Dictionar

-ADEN

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. aden „glandă”)

1. „glandă, ganglion; glandular, ganglionar”.
 

-CREN

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. krene „izvor”)

1. „fântână, izvor”.
 

-FEN

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. phaino, -ein „a apărea”)

1. „aparent, evident, vizibil”.
 

-FREN

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. phren „spirit, inteligență”)

1. „minte, gândire”.
 

-PIREN

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. pyren, -enos „miez, sâmbure”)

1. „sâmbure, nucleu”.
 

-XEN

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. xenos „oaspete, străin”)

1. „gazdă”.
 

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
 

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.
 

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.
 

abajur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.
 

abalienare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)

1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.