Dictionar

Rezultate secundare (Egipt):

Egiptean, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. égyptien)

1. (locuitor) din Egipt.

2. (s. f.) limbă veche vorbită în Egipt.

3. (s. n.) dialect arab vorbit în Egipt şi Sudan.


Egipţiene

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. égyptienne, germ. Egyptienne)

1. caractere moderne de literă tipografică, cu construcţie aproape geometrică şi cu talpa dreptunghiulară.


Egiptolog, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. égyptologue)

1. specialist în egiptologie.

2. arheolog specializat în egiptologie.


Egiptologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. égyptologie)

1. ramură a orientalisticii care studiază istoria şi cultura Egiptului antic.


Alexandrin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.

2. şcoala = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.

3. de o subtilitate excesivă.

4. artă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.


Almee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. almée)

1. dansatoare-cântăreaţă egipteană.


Androcefal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. androcéphale)

1. care are cap de om (ca Sfinxul egiptean).


Arcan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arcane, lat. arcanum)

1. (pl.) taină, secret, mister.

2. loc tainic, misterios.

3. nume dat ciclurilor astrologice de provenienţă egipteană.


Aspectiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aspectif)

1. referitor la aspect; aspectual.

2. (artă) care corespunde conceptului de aspectivitate.

3. (artă) reprezentare = reprezentare care îmbină mai multe puncte de vedere în redarea aceluiași personaj, folosită în special în arta egipteană pentru înfățișarea corpurilor umane, și care prezintă anumite părți ale subiectului în vedere frontală și celelalte din profil.


Atonism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (Aton + -ism)

1. cultul lui Aton (zeul soarelui), religie monoteistă a Egiptului antic.

2. cult monoteist cu adorarea discului solar, ca aspect vizibil al divinităţii.