elisabetan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élisabéthain)

1. din timpul reginei Elisabeta I a Angliei, specific acelei epoci.
2. stil ~ = stil al Renașterii engleze dezvoltat prin adăugarea unor elemente eterogene pe fondul tradiției gotice anterioare (construcții de o simetrie strictă, excesiv ornamentate, portretul și arta miniaturii, mobilier cu forme masive); literatura dramatică e reprezentată de teatrul lui Marlowe și Shakespeare.

anglicanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anglicanisme)

1. religie de stat a Angliei, cu caracter reformat, constituită oficial în 1562 sub Elisabeta I.

elisabetan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élisabéthain)

1. din timpul reginei Elisabeta I a Angliei, specific acelei epoci.
2. stil ~ = stil al Renașterii engleze dezvoltat prin adăugarea unor elemente eterogene pe fondul tradiției gotice anterioare (construcții de o simetrie strictă, excesiv ornamentate, portretul și arta miniaturii, mobilier cu forme masive); literatura dramatică e reprezentată de teatrul lui Marlowe și Shakespeare.

eufuism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. euphuism, fr. euphuisme)

1. limbaj manierat, prețios, rafinat și sofisticat, la modă în Anglia în epoca elisabetană.

restaurație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. restauration, lat. restauratio)

1. restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc.
2. stil în arta franceză din epoca restaurației Burbonilor (1814-1830), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii.
3. perioadă în istoria literaturii engleze, între 1660 și 1702, care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare, a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism.