Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bedon)
2. ~ de Elveția = tobă cu două fețe care era lovită cu două bețe mici.
3. ~ de Biscaya = tobă mică bască prevăzută cu castaniete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bund)
1. asociaţie, confrerie; confederaţie (în Germania şi Elveţia).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bundesrat)
1. adunare legislativă în Imperiul German.
3. reuniune a membrilor puterii executive în Elveţia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canton)
1. clădire construită lângă o şosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecţie şi supraveghere a drumurilor respective; locuinţa cantonierului.
2. unitate de supraveghere, întreţinere şi urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigaţii, baraje etc.
4. unitate în administraţia pădurilor, în care activează pădurarul; locuinţa acestuia.
5. unitate teritorial-administrativă în unele ţări (Elveţia, Franţa).
6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.
7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colţ al acestuia.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. chalet)
1. construcție tipică regiunii alpine din Europa, în general construită din lemn; vilă în stil elvețian.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ladin, it. ladino, lat. ladinus)
1. (locuitor) care aparţine populaţiilor retoromane din Elveţia şi nordul Italiei.
2. (s. f.) limbă romanică vorbită de ladini.