Rezultate secundare (Eminescu.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (eminescian + -ism)
1. moment distinct al istoriei literare, marcat de mihai Eminescu, expresie a geniului poporului român, spirit enciclopedic, universal, care, prin originalitate, prin simțul absolut al limbii și al muzicalității poetice, a dat o maximă strălucire romantismului românesc.
2. orientare în literatura română caracterizată prin preluarea și cultivarea, uneori excesive, a unor motive, teme etc. care aparțin creației eminesciene.
3. totalitatea particularităților stilistice care caracterizează opera lui Eminescu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (Eminescu + -logie)
1. studiul vieţii şi al operei lui Mihai Eminescu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (post1- + eminescian)
1. referitor la perioada imediat următoare epocii lui Eminescu.