Dictionar

etiopian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éthiopien)

1. (locuitor) din Etiopia.
2. limbi ~ene = limbi semitice din Etiopia și Eritrea, cu excepția arabei.
 

copt, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. copte)

1. individ aparținând populației indigene din Egipt și din Etiopia după creștinare, care profesa monofizismul.
2. (s. f.) limbă derivată din vechea egipteană folosită de copți ca limbă de cult și vorbită până în sec. XVII.
 

cușitică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couchitique)

1. limbă din familia de limbi hamito-semitice vorbită în Etiopia.
 

etiopian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éthiopien)

1. (locuitor) din Etiopia.
2. limbi ~ene = limbi semitice din Etiopia și Eritrea, cu excepția arabei.
 

ras

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ras)

1. înalt titlu nobiliar militar în Etiopia, rezervat căpeteniilor de provincii istorice.
 

teropitec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (tero2- + -pitec)

1. maimuță cercopitecă cu biotopul reprezentat prin munții înalți și stâncoși din Etiopia.