Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. eugenetisch, /II/ germ. Eugenetik)
1. adj. referitor la eugenie; eugenezic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. eugénésique)
1. care aparține eugeneticii, referitor la eugenetică; eugenetic.
3. hibriditate ~ă = hibriditate în care metișii sunt fecundați între ei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. eugenic, fr. eugénique)
1. care se referă la eugenie sau eugenism (metode de ameliorare a patrimoniului genetic al grupurilor umane).
2. care aparține eugeniei sau eugenismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eugénie)
1. ramură a geneticii aplicative care studiază posibilităţile de apărare şi de ameliorare a zestrei genetice a speciei umane; eugenism (1), eugenetică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eugénisme, engl. eugenism)
1. eugenie.
2. teorie care susţine ideea reacţionară a inegalităţii biologice şi intelectuale a raselor umane, a împărţirii oamenilor în rase inferioare şi superioare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. eugéniste)
1. I. referitor la eugenie, disciplină genetică care se ocupă cu studiul şi implementarea unor metode menite să îmbunătăţească specia umană.
2. II. persoană care studiază sau practică eugenia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. biopolitisch, /II/Biopolitik)
1. adj. referitor la biopolitică.
2. s. f. studiul influenţelor factorilor biologici asupra politicii.
3. ansamblu de măsuri rasiste, promovate în scopuri eugenice, reprezentând aplicarea în practică a biosociologiei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. eugenetisch, /II/ germ. Eugenetik)
1. adj. referitor la eugenie; eugenezic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. eugénésique)
1. care aparține eugeneticii, referitor la eugenetică; eugenetic.
3. hibriditate ~ă = hibriditate în care metișii sunt fecundați între ei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eugénie)
1. ramură a geneticii aplicative care studiază posibilităţile de apărare şi de ameliorare a zestrei genetice a speciei umane; eugenism (1), eugenetică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eugénisme, engl. eugenism)
1. eugenie.
2. teorie care susţine ideea reacţionară a inegalităţii biologice şi intelectuale a raselor umane, a împărţirii oamenilor în rase inferioare şi superioare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. eugéniste)
1. I. referitor la eugenie, disciplină genetică care se ocupă cu studiul şi implementarea unor metode menite să îmbunătăţească specia umană.
2. II. persoană care studiază sau practică eugenia.