cuvadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couvade)

1. (în comuna primitivă; în Asia, America de Sud și Europa) rit de asistare a tatălui la nașterea copilului său, unde se comporta ca mamă, primind îngrijirile moașei, felicitările și darurile rudelor și prietenilor.

jargonaut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (jargon + -naut)

1. creator de jargon nou, care atentează la puritatea limbii (în Europa).

psamit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. psammite)

1. (geologie) material detritic din fragmente mici: nisipuri, gresii etc.
2. (geologie) denumire generică dată nisipului și gresiilor.
3. (geologie) rocă sedimentară clastică cu dimensiunea granulelor de nisip între 0,0625 mm și 2 mm; arenit.
4. (Europa) termen folosit anterior pentru o gresie cu granulație fină, fisionabilă, argiloasă.

taroc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Tarock)

1. numele unei familii mari de jocuri de cărți care se joacă în multe țări europene (creat în secolul al XV-lea în Europa); tarot.
2. (NOTĂ) de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, tarotul a avut și o utilizare ocultă și mistică.

suveranist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. souverainiste)

1. I. care se referă la suveranitate ca opțiune politică (ex. discursul ~).
2. (Europa) care se referă la suveranism ca opțiune politică, spre deosebire de doctrinele care susțin o mai mare integrare europeană.
3. II. susținător al unei Europe alcătuite din națiuni suverane (ex. ~ul italian).
4. (Canada) partizan al suveranității Quebecului (ex. suveraniștii din Quebec).

suveranism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. souverainisme)

1. (Europa) opțiune politică bazată pe apărarea suveranității fiecărei țări, spre deosebire de doctrinele care susțin o mai mare integrare europeană.
2. (Canada) opțiune politică conform căreia Quebecul ar trebui să devină o țară suverană; mișcare care susține suveranitatea Quebecului.