Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. européen)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Europa.
2. adj. care aparţine Europei; referitor la comunitatea ecomonică şi politică a Europei unificate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. européanisme)
1. caracter european, gust pentru ceea ce este european.
2. poziție politică favorabilă unificării Europei.
3. cuvânt sau expresie împrumutată dintr-o limbă europeană și folosită într-o altă limbă neeuropeană, fără a fi încă bine integrată în vocabularul acesteia.
4. (sinonime) europeism, europenism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. europeismo)
2. atitudine favorabilă unităţii europene.
3. mişcare care tinde să formeze o unitate europeană.
4. formă lingvistică proprie limbilor europene; europeanism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (european + -istică)
1. studiu al modului de viaţă, al civilizaţiei şi culturii diferitelor popoare europene.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (după fr. européaniste)
1. I. legat de europeanismul politic.
2. califică pe oricine apără europeanismul.
3. II. adept al europeanismului.
4. persoană care apără europeanismul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. européanité)
1. caracterul a ceea ce este european.
2. sentimentul de apartenență la o entitate culturală europeană.
3. (Uniunea Europeană) apartenență la o Europă politică.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afghan)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Afganistan.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de afgani.
3. s. m. câine de companie decorativ, de origine afgană.
Parte de vorbire: I. s.n., II. s. propriu
Origine: (fr., engl. airbus)
1. I. avion cu reacție subsonic, mai ales unul cu corp larg; aerobuz.
2. (transport) aeronavă fabricată de compania Airbus.
3. II. companie europeană constructoare de avioane.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. albanis, it. albanese)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Albania.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Albania.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aryen)
2. s. m. f. veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autunien)
1. (din) permianul inferior de facies continental, limitat la vestul Europei.