abstract, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale.

arian 1 -, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aryen)

1. adj. referitor la arianism
2. s. m. f. veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene.

baltic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. baltique, germ. baltisch)

1. care aparține Mării Baltice și regiunilor învecinate; balt.
2. limbi ~ce = grup de limbi indo- europene din care fac parte letona și lituaniana.

caucazian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caucasien)

1. (locuitor) din Caucaz.
2. (s. f.; pl.) limbi indo-europene și altaice vorbite de populațiile din munții Caucaz.

celtic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. celtique, lat. celticus)

1. referitor la celți, al celților.
2. limbi ~ce = familie de limbi indo-europene (gaelica, irlandeza, galeza și bretona) vorbite de celți.

comunitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. communautaire)

1. care aparține comunității, care se referă la comunitate; care se desfășoară în comunitate.
2. care privește Comunitatea Europeană, Uniunea Europeană.
3. care aparține pieței comune europene.