Dictionar

Rezultate secundare (Europene.):

Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Arian 1 -, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aryen)

1. adj. referitor la arianism

2. s. m. f. veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene.


Baltic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. baltique, germ. baltisch)

1. care aparţine Mării Baltice şi regiunilor învecinate; balt.

2. limbi ~ce = grup de limbi indo- europene din care fac parte letona şi lituaniana.


Caucazian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caucasien)

1. (locuitor) din Caucaz.

2. (s. f.; pl.) limbi indo-europene şi altaice vorbite de populaţiile din munţii Caucaz.


Celtic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. celtique, lat. celticus)

1. referitor la celţi, al celţilor.

2. limbi ~ce = familie de limbi indo-europene (gaelica, irlandeza, galeza şi bretona) vorbite de celţi.


Comunitar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. communautaire)

1. care aparține comunității, care se referă la comunitate; care se desfășoară în comunitate.

2. care privește Comunitatea Europeană, Uniunea Europeană.

3. care aparține pieței comune europene.