exemplar 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exemplaire, lat. exemplarium)

1. fiecare dintre obiectele multiplicate în serie după un model comun.
2. fiecare dintre reprezentanții unei aceleiași categorii de ființe sau de lucruri asemănătoare.

exemplar 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exemplaire, lat. exemplaris)

1. care poate servi ca exemplu.
2. cu caracter drastic, servind ca avertisment.

exemplar; eșantion

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT specimen; exemplarium
2. FR échantillon; spécimen
3. EN sample; specimen
4. DE Exemplar; Probestück
5. RU (одиночный) экземпляр; обрaзец
6. HU példány, figura, próbadarab

exemplaritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exemplarité)

1. caracterul a ceea ce este exemplar.

alternat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. alternat)

1. drept al unui stat de a fi numit primul în exemplarul care îi revine din textul tratatului la care este parte.
2. schimbare pe rând; succedare regulată a fenomenelor specifice, a culturilor; alternare.

androtip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. androtype)

1. exemplar tipic mascul al unei specii.

arcă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it., lat. arca)

1. (biblie) corabie din trestie împletită, pe care Noe ar fi construit-o din porunca lui Dumnezeu, pentru a se salva de potop împreună cu familia sa și cu exemplare din specia animală.
2. (prin ext.) corabie.

autocopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocopie)

1. reproducere a unei scrisori, a unui desen în mai multe exemplare.

carismatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. charismatique)

1. (despre autoritate) care se bazează pe valoarea personală extraordinară a unui individ, pe caracterul său sacru, istoric sau exemplar.
2. (despre o personalitate) care se bucură de un mare prestigiu.

caz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. casus, fr. cas)

1. împrejurare, situație, circumstanță.
2. ~ de conștiință = împrejurare în care cineva este silit să procedeze altfel decât îi dictează conștiința.
3. a face ~ de ceva = a considera ceva (exagerând) foarte important; a face ~ de cineva = a exagera calitățile, meritele cuiva.
4. întâmplare, eveniment, accident (petrecut pe neprevăzute).
5. (med.) individ care reprezintă o situație exemplară.
6. fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcții sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui și numeralului.