Dictionar

Rezultate secundare (Finlanda.):

Finez, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. finnois)

1. (locuitor) din extremitatea nord-vestică a Rusiei europene şi mai ales din Finlanda.

2. (s. f.) limbă fino-ugrică vorbită de finezi; limbă finică.


Finlandez, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. finlandais, it. finlandese)

1. (locuitor) din Finlanda.

2. (s. f.) limbă fino-ugrică vorbită de finlandezi.


Marcă 3

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Mark)

1. unitatea monetară a unor ţări (Germania, Finlanda).


Seim

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (pol. sejm)

1. adunare națională în unele țări slave din nord; parlament în Polonia şi Finlanda.

2. adunare a reprezentanților diferitelor categorii sociale.

3. (var.) (înv.) săim.