Rezultate secundare (Finlanda.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. finnois)
1. (locuitor) din extremitatea nord-vestică a Rusiei europene şi mai ales din Finlanda.
2. (s. f.) limbă fino-ugrică vorbită de finezi; limbă finică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. finlandais, it. finlandese)
2. (s. f.) limbă fino-ugrică vorbită de finlandezi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Mark)
1. unitatea monetară a unor ţări (Germania, Finlanda).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (pol. sejm)
1. adunare națională în unele țări slave din nord; parlament în Polonia şi Finlanda.
2. adunare a reprezentanților diferitelor categorii sociale.