Dictionar

Rezultate secundare (Franceze):

Alexandrin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.

2. şcoala = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.

3. de o subtilitate excesivă.

4. artă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.


Balzacianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (balzacian + -ism)

1. ceea ce este specific operei balzaciene, care configurează un vast şi viguros tablou al societăţii franceze sub Restauraţie, sesizând raporturile social-economice existente în cadrul capitalismului premonopolist.

2. imitaţie a operei lui.


Basic-french

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. basic-french)

1. formă simplificată a limbii franceze, cu un vocabular şi o gramatică reduse.


Carmaniolă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carmagnole)

1. cântec și dans revoluționar francez din 1789; cântec dansat în rond în timpul Revoluției Franceze.

2. vestă scurtă purtată în timpul Revoluţiei franceze.


Circumflex

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonflexe, lat. circumflexus)

1. curbat în semicerc, arcuit.

2. accent ~ = semn diacritic ( ^ ), specific limbii franceze, care marchează vocalele lungi urmate de o consoană (vocală) dispărută ulterior.

3. (despre artere, vene, nervi) care înconjură, care are un traiect răsucit.

4. (despre plante) cu ramurile curbate în jos.


Conetabil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. connétable)

1. primul ofiţer al casei regale franceze în evul mediu.

2. comandant suprem al armatelor regale din Franţa feudală.