Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. francisque)
1. toporişcă de război la franci şi la alte popoare germanice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. franciscain)
1. s. m. f. călugăr(iţă) aparţinând unui ordin catolic fondat de Francesco d’Assisi în 1209.
2. adj. care aparţine acestui ordin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. francescanesimo)
1. mişcare religioasă care îmbina predica pocăinţei şi a ascetismului sever cu aceea a simplităţii evanghelice, a blândeţii şi a dragostei pentru toate vieţuitoarele firii.
2. caracter franciscan (al artei).
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. franciste)
1. specialist în limba şi literatura franceză.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. baconien)
1. I. referitor la viața și opera savantului și filosofului englez Francis Bacon (1561- 1626).
2. care aderă la filosofia filozofului englez Francis Bacon.
3. care este specific baconismului, care se referă la baconism.
4. II. adept al baconismului sau al filozofiei lui Francis Bacon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baconisme)
1. filozofia lui Francis Bacon, care, combătând scolastica şi metoda deductivă, a pus bazele metodei inductive moderne.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. capucin, it. cappuccino „purtând glugă”)
1. călugăr catolic dintr-unul dintre ordinele franciscane.
2. maimuţă din America, cu barbă lungă (care amintește de cea a capucinilor).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cordelier)
1. călugăr franciscan care se încingea cu o frânghie cu trei noduri.
2. (pl.) membrii clubului fondat de Danton, Marat şi Camille Desmoulins în timpul revoluţiei burgheze din Franţa, opus iacobinilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. francescanesimo)
1. mişcare religioasă care îmbina predica pocăinţei şi a ascetismului sever cu aceea a simplităţii evanghelice, a blândeţii şi a dragostei pentru toate vieţuitoarele firii.
2. caracter franciscan (al artei).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Minorit, it. minorita, fr. minorite)