Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. breton)
1. adj., s.m.f. (locuitor) din Bretagne (Franţa).
2. (s. f.) limbă indo-europeană din familia celtică, vorbită de bretoni.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. cabotin)
1. I. care are un comportament teatral; prefăcut, fals.
2. II. (în trecut, în Franţa) actor ambulant.
3. actor lipsit de talent; (prin ext.) orice actor fără talent.
4. (prin ext.) cel care, prin voce, mimică, vocabular, urmăreşte să se facă remarcat.
5. (prin ext.) persoană căreia îi lipsește naturalețea, ale cărei atitudini, maniere sunt prea studiate și prea teatrale; persoană cu comportament teatral.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canton)
1. clădire construită lângă o şosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecţie şi supraveghere a drumurilor respective; locuinţa cantonierului.
2. unitate de supraveghere, întreţinere şi urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigaţii, baraje etc.
4. unitate în administraţia pădurilor, în care activează pădurarul; locuinţa acestuia.
5. unitate teritorial-administrativă în unele ţări (Elveţia, Franţa).
6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.
7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colţ al acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. courtine)
1. fiecare dintre părţile care alcătuiau blazonul mantiei regale (în Franţa).
2. zid de apărare al unei cetăţi între două turnuri sau bastioane succesive.
3. masiv de arbori sau arbuşti din cuprinsul unui spaţiu verde, dintr-o singură specie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. départemental)
1. care ține de un departament, care se referă la un departament; ministerial.
2. (Franța) consiliu ~ = adunarea deliberativă a unui departament, aleasă prin vot universal în cadrul cantoanelor.