Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. freudien)
1. (psihanaliză) care se referă la Freud sau concepțiile sale; referitor la freudism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. freudisme)
1. ansamblul teoriilor și al practicilor psihanalitice ale lui Sigmund Freud și ale discipolilor lui, în special mecanismul de refulare psihologică, centralitatea dorinței sexuale în dezvoltarea personalității și eficacitatea „curei de vorbire” sau a tehnicii psihanalitice; psihanaliză.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (Freud + -ist, cf. fr. freudiste)
1. (psihanaliză) adept al lui Freud și al teoriilor sale; adept al freudismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. censure, lat. censura)
1. demnitatea şi funcţia de cenzor (1).
2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor şi, în timp de război, asupra corespondenţei trimise prin poştă; organ care exercită acest control.
3. funcţie psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconştient dorinţele neconforme cu convenţiile sociale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. freudien)
1. (psihanaliză) care se referă la Freud sau concepțiile sale; referitor la freudism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. freudisme)
1. ansamblul teoriilor și al practicilor psihanalitice ale lui Sigmund Freud și ale discipolilor lui, în special mecanismul de refulare psihologică, centralitatea dorinței sexuale în dezvoltarea personalității și eficacitatea „curei de vorbire” sau a tehnicii psihanalitice; psihanaliză.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (Freud + -ist, cf. fr. freudiste)
1. (psihanaliză) adept al lui Freud și al teoriilor sale; adept al freudismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-freudisme)
1. totalitatea noilor curente psihanalitice care, renunţând la tezele lui Freud, acceptă importanţa factorilor sociali şi culturali în geneza nevrozelor; neopsihanaliză.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (neo- + psihanaliză)
1. curent psihanalitic care se îndepărtează de teoria freudiană, contestând mai ales locul pe care îl are sexualitatea, și care acceptă importanța factorilor sociali și culturali în geneza nevrozelor; neofreudism.