Dictionar

Gestaltism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gestaltisme)

1. concepţie psihologică potrivit căreia fenomenele psihice reprezintă structuri, configuraţii integrale, realităţi primordiale ireductibile la o simplă însumare a elementelor componente; configuraţionism, structuralism (3).


Gestaltist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. gestaltiste)

1. I. referitor la gestaltism (teorie psihologică şi filozofică, propusă la începutul secolului al XX-lea, care subliniază faptul organismele percep forme sau configurații întregi, nu doar componente individuale).

2. II. adept al gestaltismului; persoană care susține această teorie.


Configuraţionism

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. configurationism)

1. concepţie în psihologia structuralistă potrivit căreia în învăţarea citirii şi scrierii cuvintelor copilul prinde totul în forme întregi, în structuri; gestaltism.


Gestaltist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. gestaltiste)

1. I. referitor la gestaltism (teorie psihologică şi filozofică, propusă la începutul secolului al XX-lea, care subliniază faptul organismele percep forme sau configurații întregi, nu doar componente individuale).

2. II. adept al gestaltismului; persoană care susține această teorie.


Structuralism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. structuralisme)

1. denumire generică, diverse orientări metodologice și epistemologice contemporane, care privesc obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, ce pot fi recompuse și transformate prin anumite procedee operaționale.

2. curent în lingvistica contemporană care studiază limba independent de sensurile cuvintelor și istoria societății, privind-o ca pe un sistem unitar de relații (fonetice și gramaticale) ce se condiționează reciproc.

3. gestaltism.


Automorfoză

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT automorphosis

2. FR automorphose

3. EN automorphosis

4. DE Automorphose; Eigengestaltung

5. RU aвтоморфоз

6. HU automorfózis, belső körülmények okozta alaktani változások


Configuraţie; înfăţişare; formă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT configuratio

2. FR configuration; forme

3. EN configuration; shape

4. DE Konfiguration; Gestalt

5. RU конфиrурaция; очертaние

6. HU alak, alkat


Conform; de aceeaşi formă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT conformis

2. FR conforme; à même forme

3. EN conformed; similar in form; agreeing closely

4. DE gleichförmig; gleichgestaltet; gleichartig; übereinstimmend

5. RU однообрaзный

6. HU hasonló alakú, azonos, egyenlő