Dictionar

Rezultate secundare (Gregor):

Gregorian

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grégorien)

1. (despre modificări liturgice) introdus de papa Grigore I, în sec. VII.

2. cânt ~ = cânt liturgic al bisericii romano-catolice, codificat de către papa Grigore I; rit ~ = schimbări introduse în liturghie de papa Grigore I.

3. calendar ~ = calendar întocmit în 1582 din ordinul papei Grigore al XIII-lea.


Decembrie

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. décembre, cf. lat. December „luna a zecea”, deoarece calendarul roman începea în martie)

1. a douăsprezecea și ultima lună a anului din calendarul gregorian, care are 31 de zile; (reg.) ningău, (pop.) îndrea, (înv. și reg.) neios.


Februarie

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. fébruarius)

1. a doua lună a calendarului gregorian care are în mod normal douăzeci și opt de zile, cu excepția anilor bisecți când are douăzeci și nouă; (pop.) faur, (pop.) făurar.


Mendelist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. mendéliste)

1. I. referitor la mendelism (principiile eredității, formulate de Gregor Mendel, care reprezintă baza geneticii); mendelian.

2. II. adept al mendelismului; mendelian.


Miciurinist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (Miciurin + -ist)

1. I. referitor la miciurinism, propriu miciurinismului (teorie care, contestând principiile genetice ale lui Gregor Mendel, se referă la metodele de hibridizare artificială, de educare dirijată și de selecție artificială a organismelor).

2. care se întemeiază pe miciurinism; (rar) miciurinian.

3. legat de savantul sovietic Ivan Vladimirovici Miciurin, de opera sa, de teoriile sale.

4. II. adept al miciurinismului; miciurinian.


Plagal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. plagal)

1. (în muz. bizantină şi gregoriană) mod ~ = mod plasat la o cvartă inferioară sau la o cvintă superioară faţă de modul autentic; cadenţă = succesiune de acorduri, la sfârşitul unei fraze sau perioade, bazate pe tonică şi pe dominantă.


Stil

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. style, lat. stilus)

1. totalitatea particularităților caracteristice unei structuri, civilizații, epoci, activități etc.

2. concepție și mod de exprimare specifice unei arte sau unui artist, unui curent, unei epoci, unei școli artistice naționale etc.

3. totalitatea particularităților lingvistice, componistice etc. de exprimare a unui conținut concret proprii unui scriitor, unui compozitor, unei opere, unui gen etc.

4. ~ funcțional = varietate a limbii literare, într-un anumit domeniu de activitate.

5. manieră, mod personal în care un scriitor, un compozitor utilizează mijloacele de expresie.

6. mod, fel de a fi, de a se comporta, de a acționa.

7. în ~ mare = care este realizat cu mijloace deosebit de mari.

8. ~ calendaristic = denumire pentru cele două sisteme de calendar; iulian și gregorian.

9. instrument de metal sau de os ascuțit la vârf, cu care se scria în antichitate pe tăblițe cerate.

10. (bot.) parte a pistilului aflată deasupra ovarului, care poartă stigmatul.