Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. habitus)
1. înfăţişare, aspect caracteristic al unui individ.
2. aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua.
3. înfăţişare, aspect al unei plante.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR habitus; port; allure générale; aspect d’ensemble; aspect
3. EN habit; habitus; aspect; appearance; general aspect
4. DE Habitus; Aussehen; Gestalt; Erscheinungsbild
5. RU raбитус; внешний; вид; облик , ,
6. HU bemutatás, ábrázolás; külső megjelenés