Dictionar

adopțianist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adoptianiste)

1. (Evul Mediu) referitor la adopțianism, sectă eretică creștină care considera că Hristos era fiul adoptiv al lui Dumnezeu.
 

adopțieni

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. adoptiens)

1. (Evul Mediu) membri, adepți ai adopțianismului, sectă eretică creștină care considera că Hristos era fiul adoptiv al lui Dumnezeu.
 

adventist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (engl. adventist, fr. adventiste)

1. (adept) al adventismului.
2. I. care aparține adventismului, privitor la adventism.
3. II. (religie) credincios care așteaptă o nouă venire a lui Hristos pe pământ.
 

anastază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Anastasis, gr. anastasis)

1. (creștinism) învierea, în special resurecția lui Isus Hristos.
 

antitrinitar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. antitrinitaire)

1. I. privitor la antitrinitarism.
2. care neagă dogma Sfintei Treimi.
3. II. adept al antitrinitarismului.
4. creștin care nu recunoaște Trinitatea și neagă divinitatea lui Isus Hristos.
5. membru al unei secte care respinge dogma Sfintei Treimi.
 

aramean, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. araméen)

1. referitor la popoarele semitice care trăiesc în Aram (Siria și Mesopotamia Superioară).
2. referitor la limba semitică vorbită de aceste populații (este limba vorbită de Isus Hristos); armeic.
3. (var.) arameean.