-FIT
Parte de vorbire: sufix
Etimologie: (fr. -phyte, cf. gr. phyton)
Etimologie: (fr. -phyte, cf. gr. phyton)
1. „(referitor la o) plantă”.
-LECIT
Parte de vorbire: sufix
Etimologie: (gr. lekithos „gălbenuș de ou”)
Etimologie: (gr. lekithos „gălbenuș de ou”)
1. „vitelus, vitelin”.
abderit
Parte de vorbire: s.m.
Etimologie: (germ. Abderit „prostănac”)
Etimologie: (germ. Abderit „prostănac”)
1. om simplu, mărginit şi caraghios.
absorbit
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (absorbi)
Etimologie: (absorbi)
1. încorporare; interesare; preocupare.
acantocit
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. acanthocyte)
Etimologie: (fr. acanthocyte)
1. hematie deformată semănând cu nişte spini zburliţi.
acaustobiolit
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. acaustobiolite)
Etimologie: (fr. acaustobiolite)
1. (geol.) rocă sedimentară de origine organică care nu arde (necombustibilă).
A-, AN-
Parte de vorbire: prefix
Etimologie: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)
Etimologie: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)
1. privativ, negativ.
2. fără, lipsit de.
abac
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
abacă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.
abacterian, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )
Etimologie: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )
1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.
2. (antonim) bacterian.
abajur
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. abat-jour)
Etimologie: (fr. abat-jour)
1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.
abandon
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. abandon)
Etimologie: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.