Dictionar

Rezultate secundare (India,):

Indian 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indienne)

1. ţesătură fină de bumbac, vopsită sau imprimată, pentru lenjerie.


Indian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indien)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din India.

2. amerindian.

3. adj. care aparține Indiei; indic; hindus.

4. arta = artă care s-a dezvoltat de la sfârșitul mileniului IV a. Chr., în cadrul culturilor din valea Indului, legate de dezvoltarea budismului și a brahmanismului.


Indiană

Parte de vorbire: s.
Origine: (după germ. Indianer/krapfen/)

1. prăjitură cu frişcă şi glazură de ciocolată.


Indianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indianisme)

1. idiotism propriu limbilor vorbite în India.


Indianist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indianiste)

1. specialist în indianistică; indolog.


Indianistică

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Indianistik)

1. disciplină care se ocupă cu studiul limbii şi al civilizaţiei Indiei de dinaintea penetraţiei europene; indologie.


Alcade/alcalde

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcade, sp. alcalde)

1. magistrat municipal în Spania.

2. primar, guvernator indian în Anzi (Peru).


Algonkin, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. Algonkin /indianer/)

1. adj., s. m. f. (aborigen indian) din America de Nord

2. (s. f.) limbă vorbită de algonkini.


Amerindian, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. amérindien)

1. adj., s. m. f. (locuitor) care aparţine unei populaţii băştinaşe din America; indian, piei roşii.

2. (s. f.) ansamblu de limbi vorbite de amerindieni.


Avatar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avatar)

1. (în religia indiană) reîncarnare succesivă a unei fiinţe.

2. (fig.) transformare, metamorfoză; schimbare (obişnuită).


Aztec, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aztèque)

1. adj., s. m. f. (amerindian) care face parte dintr-o uniune de triburi din regiunea centrală a Mexicului.

2. (s. n.) dialect vorbit de azteci.

3. adj. care aparţine aztecilor.

4. arta = arta precolumbiană.


Baiaderă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bayadère, port. bailadeira)

1. dansatoare indiană care execută dansuri rituale sau laice.