Dictionar

dravidian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dravidien)

1. individ dintr-un grup de populaţii negre din sudul Indiei.
2. limbi ~ene = familie de limbi vorbite în sudul Indiei şi în nordul Ceylonului.
 

gaur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gaur)

1. bivol sălbatic din regiunile muntoase ale Indiei şi Birmaniei.
 

hinduist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. hindouiste)

1. I. referitor la hinduism (religia brahmanică a Indiei care se bazează pe caste și care crede în existența unui principiu universal); hindus.
2. II. adept al hinduismului; hindus.
 

hindus, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. hindou)

1. I. care aparține Indiei sau populației ei, privitor la India sau la populația ei; indian.
2. care ține de hinduism; propriu hinduismului; hinduist.
3. II. persoană care face parte din populația de bază a Indiei; indian.
4. persoană aparținând religiei brahmanice; hinduist.
 

indian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indien)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din India.
2. amerindian.
3. adj. care aparține Indiei; indic; hindus.
4. arta ~ă = artă care s-a dezvoltat de la sfârșitul mileniului IV a. Chr., în cadrul culturilor din valea Indului, legate de dezvoltarea budismului și a brahmanismului.
 

indianist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. indianiste)

1. specialist în indianistică, disciplină care se ocupă cu studiul limbii și al civilizației Indiei de dinaintea penetrației europene; indolog.